Teama de greșeli — cum ajungem să ne autosabotăm încercând să le evităm
greșeala ca amenințare
Există oameni care renunță la obiectivul pe care îl au în minte, înainte să înceapă să muncească pentru îndeplinirea acestuia. Amână, se pregătesc excesiv, analizează fiecare posibilitate, încearcă să rezolve probleme care nici nu au apărut încă și își spun constant „încă nu sunt pregătit să încep”.
Nu pentru că nu sunt capabili. Ci pentru că le este teamă că vor face greșeli.
Uneori, evităm atât de mult să greșim încât ajungem să nu mai încercăm deloc.
Nu greșeala în sine este cea care ne sperie, ci cum se traduce ea în interiorul nostru.
Pentru unii oameni, greșeala înseamnă rușine. Pentru alții, respingere, pierderea siguranței, a controlului sau sentimentul că nu sunt suficient de buni.
Când ne identificăm cu greșelile noastre și le lăsăm să ne definească, începem să trăim cu presiunea constantă de a face totul perfect.
Câte oportunități ai amânat doar pentru că exista posibilitatea să nu iasă perfect?
2. Cum apare frica de greșeală
Teama de greșeală se construiește în timp.
Poate apărea din contexte în care greșelile au fost criticate excesiv sau asociate cu rușinea, nesiguranța și întreruperea relației.
În familii sau medii în care performanța era mai importantă decât procesul în sine.
Sau acolo unde aprecierea era prezentă doar atunci când „făceam lucrurile bine”.
În urma unor astfel de experiențe, în interiorul nostru, fraza „am făcut ceva greșit” se transformă în „eu sunt greșit”.
Iar această transformare schimbă profund felul în care ne raportăm la noi înșine.
Perfecționismul apare adesea ca o strategie de protecție. Dacă fac totul perfect:
- Nu voi mai fi criticat.
- Nu voi mai fi respins.
- Voi avea control asupra situației.
3. Formele subtile ale autosabotajului
- procrastinarea;
- amânarea deciziilor;
- nevoia excesivă de control;
- renunțarea înainte de a începe;
- suprapregătirea;
- evitarea expunerii;
- autosubestimarea și autocritica: „Nu cred că sunt suficient de bun.” „Mai bine nu încerc.” „Sigur nu o să iasă.”
Pentru mulți oameni valoarea personală ajunge să fie condiționată de performanțe. Astfel, doar atunci când reușesc se simt valoroși. Iar atunci când greșesc, nu percep doar un eșec al acțiunii, ci un eșec al propriei persoane.
4. Ce pierdem când ne este frică să greșim
Curajul nu înseamnă absența greșelii. Înseamnă disponibilitatea de a continua chiar și atunci când există posibilitatea să greșim.
Perfecțiunea ne oferă iluzia siguranței, dar ne limitează viața, deoarece pierdem libertatea de acțiune, libertatea de a trăi în prezent, de a ne bucura de experiențele mici, dar semnificative care se întâmplă zilnic în viața noastră.
Dacă ne lăsăm ghidați prin viață de frica de greșeli, ne pierdem pe noi, pierdem oportunități de dezvoltare, relații, experiențe, autenticitate, creativitate, încredere în potențialul propriu.
5. De ce greșeala este necesară
Greșeala face parte din orice proces real de învățare și evoluție.
Nu putem crește rămânând doar în zonele în care ne simțim complet siguri.
Greșeala este rețeta sigură către succes. Pentru că nu poți experimenta contexte noi, necunoscute încă fără să greșești. Și nu poți evolua fără să ieși din zona de confort și să experimentezi noul.
6. Întrebări de reflecție
Răspunde în agenda ta la următoarele întrebări.
- Ce evit în prezent de teamă să nu greșesc?
- Care este costul perfecționismului în viața mea?
- Ce aș face diferit dacă greșeala nu mi-ar defini valoarea?
Vindecarea nu începe în momentul în care nu mai greșim! Vindecarea începe în momentul în care greșeala nu mai decide cât de valoroși suntem!